Sigle EU
Romsilva
frunza Parcul natural Bucegi - Carst si pesteri

Prin acțiunea apei de infiltrare a luat naștere prin dizolvarea calcarului numeroase peșteri: Peștera Ialomiței, Peștera Ratei, Peștera Urșilor, din care cea mai cunoscută, atât din punct de vedere al turismului cât și ca atestare documentară ( încă din 1509 ) este Peștera Ialomiței care este deschisă și pentru vizitare.

În Parcul Natural Bucegi există deopotrivă relieful dezvoltat pe calcarele Oxfordian-Tithonic, considerat carst tipic şi relieful dezvoltat pe conglomeratele cu ciment sau elemente calcaroase, albiene, considerat ca aparţinând clastocarstului sau pseudocarstului. Din punct de vedere al organizării în sisteme de reţele subterane limita hidrogeologică dintre cele două tipuri de roci este mai greu de evidenţiat, ele comportându-se adesea ca acvifere unitare pentru partea vestică a masivului. În jumătatea estică a acestuia unde nu există calcare, circulaţia subterană prin conglomerate este de tip carstic. O caracteristică a carstului din Bucegi este insularizarea unor suprafeţe relativ unitare în sisteme carstice. Pentru fiecare subunitate de relief dezvoltate pe calcare şi individualizată orografic corespunde un sistem carstic materializat printr-o arie receptoare clar delimitată, o reţea subterana şi o resurgenţă carstică unică.

Sistemul Batrâna-Peştera Ialomiţei cuprinde extremitatea sud-estică a Muntelui Bătrâna, Cheile Urşilor şi Peştera Ialomiţei. Pestera dreneaza apele ce se pierd prin ponoare pe suprafata platoului şi în cursul superior al văii Horoaba.

Sistemul Horoabele cuprinde bazinul văii Horoaba şi un foarte important lapiez situat in versantul drept. Descărcarea apelor infiltrate pe suprafata lapiezului si in cheile Horoabei se face prin Izbucul din Gura Cheilor.

Sistemul Strunga-Coteanu cuprinde lapiezul din muntele Strunga, dolinele din Valea Coteanu şi Izbucul Coteanu aflat în apropiere de confluenţa cu Valea Ialomiţei.

Sistemul Muntele Tătarului cuprinde un foarte interesant carst instalat atat pe suprafetele plane din zona somitala cu lapiezuri, cat si pe numeroasele polite structurale si fracturi tectonice din versanti cu doline, mici depresiuni alungite. Un fenomen carstic notabil sunt Cheile Tatarului in care se cunosc si doua pesteri. Descarcarea sistemului se face prin resurgenta de la Izvorul Pastravariei.

Sistemul Muntele Zănoaga-Lespezi cuprinde muntii calcarosi cu acelasi nume care sunt partial distrusi de cariere, Cheile Zanoagei si Orzei. Pe suprafata relativ plata a acestor munti se gasesc foarte interesante forme paleocarstice cum ar fi Claile, in Lespezi. Resurgenţa sistemului este Izvorul Orzei.

Sistemul Rătei este situat intre Valea Brateiului si Valea Rateiului si cuprinde cel mai important fenomen endocarstic din Parcul Natural Bucegi, Pestera Ratei cu o dezvoltare de peste 7 km.

În flancul estic al Bucegilor conglomeratele comporta reţele subterane de tip carstic ce dubusează prin resurgenţe puternice: Vâlcelul Spumos, Izvorul Urlătorii, Izvorul Peleşului, şi altele asemenea. Tot în conglomerate se întâlnesc drenaje subterane locale care au generat peşteri şi avene cum ar fi cele din piciorul Babelor şi din Vânturiş.

În Masivul Bucegi sunt cunoscute în prezent 97 de peşteri şi avenuri superioare dintre acestea 2 fiind remarcabile: Peştera Ialomiţei şi peştera Rătei.

Peştera Ialomiţei, cunoscută şi sub numele de Peştera Schitul Ialomiţei, Peştera Schitului sau Peştera Ialomicioarei, descrise in „Catalog Goran” 1982: 1241/1, se afla în Cheile Peşterii pe versantul drept al Ialomiţei la 18 m deasupra talvegului, fiind săpată în calcare jurasic superioare în culmea sud-esticî a muntelui Bătrâna la altitudinea de 1530 m. Însumeaza 840 m lungime de galerii fosile active dispuse pe două etaje. Temperatura aerului în peşteră variază între 9 o si 12 o C, iar umiditatea de la 85 la 100%.

Pestera Rătei, numită şi peştera de la Izvorul Răteiului, descrisa in „Catalog Goran” 1982: 1252/1, este situată pe versantul stâng al pârâului Rătei, afluent drept al Ialomiţei la o altitudine de 1.060 m în masivul Leaota muntele La Piatra. Ea este săpată în calcare jurasice prinse între complexul de japsuri în bază şi conglomeratele de Bucegi la partea superioară. Este o peştera foarte mare suborizontală cu galerii dispuse pe etaje însumând aproximativ 7.000 m. Aceasta peşteră a fost formată prin acţiunea combinată a apelor provenite din râurile de suprafaţă şi din infiltrarea precipitaţiilor. Temperatura apei pârâurilor subterane variază între 2,2o – 7,5o C în funcţie de anotimp. Temperatura aerului în galeriile active este direct influenţată de temperatura apei, fiind cu 2-3,0o C superioară acesteia. Curenţii de aer din galerii sunt în general slabi, iar umiditatea aerului variază între 90 şi 100%.
Importanţa ştiinţifică a peşterii rezidă în primul rând din morfologia galeriilor din etajul mijlociu activ, si anume

Galeria Meandrelor şi subfosil unde se dezvoltă pe 2.200 m lungime unele dintre cele mai remarcabile galerii meandrate. Demn de semnalat este şi prezenţa în galerii a concreţiunilor de calcit, gips şi aragonit, situaţie mai rar întâlnită în peşterile din ţara noastră.

Romsilva